Blogurile Tempo

4 carti pentru 4 stari

Pe eticheta vinului chilian pe care il savurez la ceas de seara scrie asa: “cafenelele se umplu de zgomotul activitaii de seara, se servesc empanadas bogate si condimentate ca vinul din pahar. Iti poti striga prietenii care se plimba prin livada, vocea iti este purtata de briza pierduta in bataia ramurilor si in murmurul prietenilor. Seara doar ce incepe…” si asa imi vin in minte cateva dintre cartile Isabelei Allende care pe mine ma fascineaza in continuu, de la prima pana la ultima pagina pe care le savurez cu atata placere. Asa cum spun toti criticii este o scriitoare fabuloasa de care te indragostesti de la prima carte citita. Este chiliana si a copilarit pe meleagurile Limei acolo unde imi doresc din toata inima sa ajung si eu. Toate cartile ei poarta parfumul marii, miros de empanadas si o forta mistica a tuturor femeilor puternice ce populeaza paginile romanelor semnate Allende.
Va recomand din suflet “Casa spiritelor”, o saga exotica si captivanta, in acceasi masura “Paula” la care veti plange oricat de impietrit va e sufletul pentru ca peste toata tristetea cartii se suprapune drama mamei (insasi scriitoarea) care isi pierde cu adevarat fiica la o varsta atat de frageda, “Despre dragoste si umbra” care va uimi prin caracterul puternic al personajelor, “Fiica norocului” pe care dupa ce o cititi va veti considera multumiti cu viata pe care o duceti oricat de trista si plina de neajunsuri vi se pare ea, “Ines a sufletului meu” de care m-am indragostit si care este nu numai o carte fantastica dar si una incarcata de istorie si gloria conchistadorilor. Nu in ultimul rand as mentiona “Povestirile Evei Luna” si “Eva Luna” - mici nuvele pline de farmec cu iz de o mie si una de nopti. Tocmai ce am achizitinat alte doua romane reeditate, de mult epuizate in librarii pe care abia astept sa le descopar “Tara mea inventata” si “Portret in sepia”.

De la Allende care este un fel de magie, un fel de desert pentru mine trec la cu totul altceva, la un scriitor pe care l-am descoperit cu mare satisfactie si care datorita profunzimii textelor nu se poate citi pe plaja: Julian Barnes cu al sau celebru “Nimicul de temut”. Incredibila piesa, o gluma la adresa mortii (ea e acel nimic de temut) scrisa cu un umor negru de cea mai buna calitate de catre acest erudit extraordinar, absolvent (cu onoruri) de Oxford. Ce imi place pe langa textele absolut delicios de bine scrise este ca ateu fiind, ca si mine, priveste credinta in Dumnezeu a maselor dintr-un unghi circumspect fara sa lezeze, sa te distreze in acelasi timp si sa te linisteasca pe de alta parte de genul “stai linistit, e ok daca nici tu nu crezi, nu ai luat-o razna” ! Am cumparat de curand “Anglia, Anglia” si “Trois”, castigatoare de mari premii - pe care abia astept sa le incep.

Foarte interesanta e “Leandrul Alb” de Janet Fitch, drama a unei copile orfane care “bantuie” dintr-un orfelinat in altul, de la o familie adoptiva la alta si tot asa. Dramatismul acesta stiu ca nu face placere si nici nu te deconecteaza dar este extrem de bine punctat de scriitoare care ne aduce putin cu picioarele pe pamant si ne face sa ne simtim norocosi ca avem o familie ca putem simti apartenenta la un grup atat de intim la care unii nici macar nu viseaza. Ar fi bine sa o dam copiilor nostri sa o citeasca cand sunt plictisiti de atat bine si cand isi doresc numai haine de firma

Cam in acceasi nota e si “Ai toata viata inainte” a lui Romain Gary, povestea tragi-comica a unui baietel arab crescut de o matroana in Paris si care intelege, din pacate, prea curand sensurile vietii. Lumea sa este populata cu personaje obscure, prostituate si proxeneti care il ajuta sa se descurce in viata si de la care invata cinismul existential. Se incheie tragic cu moartea protectoarei sale dar over all cartea merita citita pentru umorul fin de care abunda. Interesant e ca scriitorul nu a recunoscut niciodata ca a scris-o iar dupa ce a primit prin interpusi premiile pentru aceasta opera (premiile au fost ridicate de un var al sau sub pseudonim) s-a sinucis…

Imi vin in minte foarte multe carti citite in ultimul timp si am senzatia ca fac o nedreptate nepovestind nimic despre ele. Cititi fara sa riscati “Gradina Raiului” a lui Hemingway (o sa va placa garantat), “Ma numesc Rosu” al lui Orhan Pamuk (alerta si incitanta) si de ce nu, recititi asa cum o fac eu cu mare placere carti vechi gen Shogun (fascinanta), Papillon (incredibila), toate cartile lui Eliade (pentru ca merita si ale Celei Serghi cu parfum de ani de liceu si de vacante la mare.

V-am spus tot si nu v-am spus nimic, va las pe voi sa descoperiti citindu-le. Enjoy !

Melania