Blogurile Tempo

4 carti pentru 4 stari

Nu-mi place sa vorbesc despre carti sau filme decat dupa ce le-am citit/ vazut si cu oameni care le-au citit sau vazut deja. Daca recomand o carte zic de obicei « citeste cutare » fara mai multe detalii pentru ca - pe principiul « ce tie nu-ti place, altuia nu-i face » - nu vreau sa stric surpriza si placerea de a citi. De exemplu evit sa ma uit la trailerele filmelor pe care le astept tocmai ca iti arata faze cheie care apoi nu mai au asa mult farmec. Dar o sa incerc acum sa gasesc un echilibru: sa nu ma rezum la enumerarea a 4 titluri, dar nici sa va povestesc cartile.

Pentru atunci cand te simti singur si neinteles iti recomand Asimov - “Zeii insisi”. Recunosc ca oricum era pe lista mea, dar citind ce a scris Luisa am cu atat mai multe motive sa pledez pentru Asimov. Este o carte plina de sentimente si trairi care, desi sunt ale unei alte forme de viata, sunt atat de umane si de intense, incat ramai impresionat si daca le-ai simtit pe pielea ta si daca nu. Cartea e structurata in trei parti, partea a doua fiind aia la care ma refer in special. Citind vei ajunge sa te intrebi daca nu cumva te-ai victimizat cam prea mult. Daca ajungi la concluzia ca nu, atunci oricum poate simti putina consolare in faptul ca si intr-un alt univers poti fi singur, inselat si dezamagit, pentru ca la sfarsit sa vezi ca nu-i dracul asa de negru. Una peste alta e un SF scris bine si cu teorii foarte interesante - nu vreau sa ma bag in amanunte, pt ca am tendinta asta si nu vreau.

In momentele in care te apuca disperarea, citeste Yann Martel - “Viata lui Pi”. Acum chiar te vei convinge ca exagerezi. Cartea povesteste cu umor si multa originalitate viata unui copil indian ai carui parinti detin o gradina zoologica si care naufragiaza, fiind nevoit sa supravietuiasca 7 luni pe mare, intr-o barca pe care o imparte cu un tigru bengalez de 250 kg. Gasesti aici teorii interesate referitoare la viata animalelor in captivitate, afli de ce emigreaza oamenii si inveti sa supravietuiesti. Si mai inveti ca nu trebuie sa disperi niciodata, indiferent cat de neagra e realitatea si ca POVESTEA are o putere extraordinara de a te mentine in viata. Sa nu credeti ca este vorba despre animale in cartea asta, ele sunt doar un pretext frumos si care servesc bine scopului, dar deja v-am spus destule. Cartea este si despre Dumnezeu, si despre puterea imaginatiei si despre abilitatea omului de a se obisnui cu orice si despre multe altele. Citeste-o si iti garantez ca vei fi surprins. Si inca ceva: acum, cautand poze cu cartea, am aflat ca va fi ecranizata. Ma bucura asta in primul rand pt ca asa o sa ajunga povestea la mai multi oameni si in al doilea pt ca o carte buna mai poate fi apreciata. Totusi te sfatuiesc sa o citesti, nu cred ca filmul va egala cartea.

Pentru pana de idei as fi recomandat tot “Stapanul inelelor”, dar cum Predu mi-a luat-o inainte o sa recomand “Alice in tara de oglinda”. Comentariile de genul “vai ce pueril” pot fi stopate la sursa (ca tot m-am familiarizat cu expresia). E intr-adevar o lectura usurica, scurta, dar e exact ce iti trebuie pentru o criza de blanc inspirational din care trebuie sa iesi urgent. Are alaturari foarte surprinzatoare, te inveseleste si mai trezeste copilul din tine. Pentru ca da, copilul e ala cu inspiratia. Te pune repede pe picioarele creative si nici nu se compara cu atat de folosita “Alice in tara minunilor”.

Pentru atunci cand ti se pare ca lumea in care traiesti e rece, cand observi si te deranjeaza ca dragostea a devenit un bun de consum pe care majoritatea din jurul tau il foloseste, abandonandu-l mai apoi ca pe un ambalaj fara continut, ei bine, atunci citeste Thomas Hardy. Si citeste “Doi ochi albastri” pentru ca e atat de frumoasa si iti transmite trairile personajelor cu atata putere ca o sa te imbogatesti cu crampeie de imagini si emotii cu adevarat curate. Poate o sa ti se para ca nu iti folosesc la nimic, dar te inseli. Le poti ascunde intr-un colt de suflet si sa te uiti la ele atunci cand simti nevoia. E adevarat ca la farmecul cartii s-a adaugat si faptul ca am citit-o in adolescenta, dar ma bantuie si acum drept dovada ca am pomenit-o aici.

Lectura placuta si sper ca am convins macar o persoana sa citeasca cel putin una din cartile astea.

PS: Luisa, pe melc il chema Gigel.
A si cica pica pe umerii mei responsabilitatea de a nominaliza trei oameni: as fi curioasa ce recomandari ar face Diana Stancu, Andreea Bucovineanu si Melania Floarea.

Alina Rosioreanu