Blogurile Tempo

4 carti pentru 3 stari

Trei intr-o barca, Jerome K. Jerome

Am ales sa incep cu aceasta carte care, desi a fost scrisa cu mult inainte de ma naste, respectiv in 1889, este in continuare extrem de actuala.
Stiam de textele lui Jerome K. Jerome de prin clasa a cincea, cred, cand am inceput sa invat engleza in scoala. Era pe acolo un fragment savuros, unul dintre putinele amuzante de la vremea respectiva, dupa ce studiasem numai texte gen “Florile Resitei” si “Stejarul din Borzesti”.

Multi ani mai tarziu, citind Trei intr-o barca, mi-am dat seama ca nota amuzanta se naste tocmai dintr-o fina analiza a naturii umane.

Pe scurt, trei prieteni hotarasc sa faca o calatorie cu barca pe Tamisa si sa se relaxeze si ei, ca baietii, fara zgomotul de fundal al consoartelor. Pe parcursul plimbarii sunt narate tot felul de intamplari – de la impachetarea bagajelor, la instalarea unui cort si la incercarea de a deschide o conserva – toate prilej de a schita mentalitati, de a prezenta diferite caractere, de a contura personaje. Si culmea e ca, desi acum purtam tenisi, ascultam electro si avem cont pe Facebook, suntem, in esenta, neschimbati – la fel de snobi, de ipohondri sau, uneori, de penibili. Cartea merita rasfoita alaturi de sora ei, Trei pe doua biciclete, ori de cate ori iesim dintr-o intalnire satuli de false politeturi sau de vorbit mult si spus putin. Oricand vrem sa ne descretim fruntile.

Esti un animal, Viskovitz!, Alessandro Boffa

Recunosc, si aceasta carte se leaga de aceeasi stare. Nu pentru ca nu as fi o fire complexa, capabila de numeroase stari, ci pentru ca pur si simplu mi-a placut prea mult si vreau sa scriu de ea.
Spre deosebire de Trei intr-o barca, in care calatoria este pretextul de a vorbi despre firea umana, in Esti un animal, Viskovitz, pretextul este dragostea. Cartea – o fabula in mai multe acte - contine diverse povestiri in cadrul carora personajul principal, Viskovitz, isi cauta mereu perechea, fiind, rand pe rand, cand leu, cand melc, burete de mare, furnica sau scorpion. Astfel, Boffa trateaza tipologii umane diferite, de la afaceristul de succes la politicianul innebunit dupa putere, de la sotul inselat, la killerul sociopat etc.
Mie cel mai mult mi-a placut povestea melcilor ( dedicatie pentru Alina si pentru decedatul melc Georgica sau Georgel) care trebuiau sa-si aleaga viitoarea sotie inca de pe bancile scolii, doar astfel putandu-se asigura ca, in ziua nuntii, domnisoara urma sa aiba varsta legala cand ajungea in sfarsit sa-si intalneasa sotul.
E o carte lejera, amuzanta, care, pe parcursul catorva zeci de pagini, iti da o stare de bine, de vacanta.

Cronica pasarii arc, Haruki Murakami

Pare-se ca Murakami e la moda la etajul patru, dar nu ma pot abtine si scriu si eu de el. Si In cautarea oii fantastice mi-a placut mult si Dans, dans, dans m-a pus pe ganduri, dar Cronica pasarii arc m-a tinut vreo 680 de pagini lipita de carte.

Cartea e deliranta, cam ca titlul ei in japoneza - Nejimakidori kuronikuru. Pe parcursul paginilor, personajul principal, Toru Okada, trece din ipostaza de familist cu o viata cat se poate de comuna, intr-un univers fantastic, care se intersecteaza extrem de bizar cu realitatea zilnica.

Intai ii dispare motanul, apoi ii dispare sotia si, usor-usor, personajul nostru ajunge sa descopere intr-o fantana secata poarta catre un univers paralel si sa coboare zi de zi in ea cu aceeasi naturalete cu care-si duce hainele la curatat. Patinarile intre realitate si fantastic sunt atat de dese incat, la un moment dat, nu mai intelegi daca omul traieste o experienta incredibila sau daca e pur si simplu nebun. Daca hotelul obscur in care ajunge trecand prin zidul fantanii, cu oamenii fara chipuri si clinchetele cuburilor de gheata in paharele de whiskey chiar exista sau sunt produse ale unei stari febrile.
Sanatos sau nebun, insa, personajul nostru continua sa se increada in semne si in instincte si sa-si urmeze calea proprie, fiind convins ca astfel va gasi ceea ce cauta.

Soarele gol, Isaac Asimov

Cartea asta eu o asociez cu un soi de frica. Nu pentru ca e un SF politist si ca povestea se construieste in jurul unei crime, ci pentru ca lumea pe care o descrie Asimov, o lume pefecta, aseptica, fara greseala, m-a infiorat. O societate cu zero contact uman. O lume computerizata, in care sotii se intalnesc doar pe niste ecrane si iau, astfel, masa impreuna virtual, in care fiecare copil este programat din timp si numai daca e necesar si in care cei mai intimi confidenti si prieteni ai oamenilor sunt robotii pozitronici. O lume glaciala care anuleaza, practic, orice sambure de umanitate si in care poti trai o viata lunga, fericita si sanatoasa de unul singur, inconjurat numai de holograme.

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am citit-o a fost sa pun mana pe telefon si sa-mi sun cativa prieteni cu care nu vorbisem de ceva vreme. Nu stiu de ce, dar parca mi-am dat seama ca mie chiar iti place lumea asta tocmai pentru ca e imperfecta, imprevizibila si, uneori, anormala.