Blogurile Tempo

prima dragoste (serban alexandrescu)

Cand era gravida cu mine, maica-mea isi lipise langa pat o reclama franceza la ceva unt sau margarina, care avea poza unui baietel pare-se simpatic. Eu am iesit “concish” - cum se zice in Baia Mare - exact ca baietelul din poza. Deci inca de mic publicitatea mi-a daunat sanatatii. Nu mai stiu marca de unt, pentru ca, evident, maica-mea decupase pack-shot-ul si-si lipise doar baietelul.

Fiorii dragostei au inceput prin ‘76, cand imi aduc aminte ca facusem o fixatie pe un caine dintr-o reclama la Lotto, pe care o vazusem intr-un Paris Match. Si voiam un caine exact la fel. Cu aceasta ocazie m-am interesat cine face paginile alea si astfel am aflat - in clasa I - de existenta acestei meserii. Ca si acum, exemplele locale erau mult sub ce vedeam venit dinspre Curtici. Astfel, nu prizam deloc lungile reclame la complexul Durau sau la “Casa Arcasului”. Apreciam insa sferturile de pagina din Pif pentru masinutele Polistil, pentru Kinder si pentru Orangina. Mai mult, dragostea a incetat la un moment dat sa fie doar metaforica, indragostindu-ma scurt dar puternic de fata de pe ambalajul siropului cu vitamine Multisanostol. O RDG-ista cu incisivi de iepure, daca imi mai aduc bine aminte.

Nici la TV-ul unguresc nu erau reclame prea grozave deci a trebuit sa astept revolutia ca sa vad reclame TV “de afara” - prin intermediul casetei introduse in magnetoscop de mana dlui Emanuel Valeriu (aveam sa aflu mai tarziu). Dar Adidas Torsion sau berea Guldenburg nu m-au incins prea tare. Pasiunea avea insa sa se instaleze fulgerator in octombrie 1990, odata intrat la ATF.

Iuresul post-revolutionar s-a manifestat printre altele in venirea la Bucuresti a unor “visiting professors” de la scoala de film din Munchen. Unul dintre ei, mai responsabil, ne-a explicat ca stie ca toti visam sa facem lung-metraj, insa statistica demonstreaza ca 90% dintre noi au sa-si castige painea intr-un mod foarte diferit de domnii Tarkovsky sau Kieslowsky. “Adica cum?”, ne-am mirat noi revoltati. “Adica facand televiziune sau publicitate”, ne-a replicat el rabdator. Dupa care a scos o videocaseta cu reel-ul Cannes-ului din 1990 si ne-a pus-o.

Dupa cum vedeti, nu mi-am revenit cu adevarat nici astazi dupa proiectia de acum 20 de ani, desi fac eforturi in acest sens . Nu mai stiu foarte exact ce reclame erau pe ea cu o singura exceptie, pe care insa n-am gasit-o pe YouTube. Era un product demo extrem de simplu si de ieftin pentru Audi Quattro, in care se folosea o cutie de chibrituri si cam atat. Atunci am stiut ca daca va fi sa nu calc pe urmele lui Orson Welles macar exista un plan B destul de multumitor.

Colac peste pupaza, in anii imediat urmatori, MTV-ul mi-a dat constant ghionturi catre cariera care mi-a mancat 18 ani pretiosi din viata: erau anii in care se difuzau Levi’s “Creek”, “Campfire”, “Drugstore Boy” sau Diesel “Le look le plus cool” - cum dracu’ sa-ti propuna cineva sa lucrezi intr-o agentie de publicitate si tu sa refuzi, legandu-te cu odgoane de catargul cinematografiei romanesti?

levi’s “drugstore boy”

diesel “le look le plus cool”

si daca e leapsa (desi sa stiti ca in Baia Mare se cheama “matza”) sunt extrem de curios vis a vis de inceputurile prietenului nostru Dorian din Focsani

serban alexandrescu (headvertising)