2 ani impreuna
Scris de Alexandra Andone marţi, 23 septembrie 2008, ora 12:50
2 ani impreuna….da..sunt 2 ani de cand suntem impreuna …..2 ani de zile si nopti grele…2 ani de succese….2 ani de zambete, rasete, plansete…2 ani de relatie…si daca o privesc ca pe o relatie…..inseamna ca ne iubim ceva nu glumaJ
Da….vorbesc de 2 ani in care am crescut…2 ani in care am invatat…..2 ani in care am luptat si am reusit…spun asta acum pentru ca nu stii niciodata ce aduce ziua de maine…dar indifferent ce ar aduce ziua de maine….lucrurile pe care am sa le spun…trebuie spuse acum… nu vor ramane nespuse. Acesta e momentul…si propun sa-l traim asa cum a venit.
Da…am savurat fiecare moment in Tempo si cele bune si cele care m-au provocat ( nu zic momente rele, doar sunt client service, nu? J ) Am savurat fiecare zi, si nu a trecut niciuna fara insemnatate…nu a trecut o zi in Tempo in care sa ma plictisesc…..de aceea zic ca nu stii ce aduce ziua de maine. Maine cu siguranta va fi altfel decat a fost astazi…ramane de vazut doar. Si asta iubesc eu in publicitate…ziua de ieri care a adus ziua de azi, care ne face sa o asteptam pe cea de maine. Pentru ca asa e publicitatea, e vie. Si te face sa-ti traiesti toate proiectele si sa lasi o bucatica din tine cu ele…si sa ai amprenta ta pusa…te tine cu sufletul la gura din momentul 0 si pana in clipa in care iti vezi campanile on air..si nici chiar atunci nu ai liniste…pentru ca te pregatesti pentru urmatoarele. Dar savurezi fiecare moment al lor…si cei care nu o fac au gresit usa. Scuzati franchetea.
Articolul nu-l voi scrie pe scurt.. cu riscul de a plictisi cu prea multe detalii, am sa scriu asa cum sunt eu un om al detaliilor…ca sa fie savuros si pentru voi..…..si-apoi, eu il scriu pentru cei care vor sa-l citeasca.
Si-am sa incep cu inceputul…am sa povestesc de prima zi in care am venit in Tempo. Aveam interviu cu Elena..si am ajuns prea repede…Asteptand sa se faca ora potrivita sa intru… cu privirea tintita in sus..ma uit cu mirare la mesh-ul rosu care imbraca uriasa cladire..” Alta data o s-o facem si mai lata. La multi ani Dragos..” acel moment a fost cel dintai in care mi-am zis: hehe am nimerit unde trebuia.
Si-asa a-nceput tot…eu 23 de ani..plina de speranta ..plina de vise…si cu mult entuziasm…si mult mai cumintica decat acum:D
Nu stiam pe vremea aceea catre ce imi indreptam privirea……poza e facuta pe balconul de la etajul 5. 
Au urmat multe momente in care am cascat ochii si am incercat sa inteleg in ce m-am bagat…cu ce se mananca publicitatea…recunosc a trecut ceva timp pana sa inteleg care-I treaba cu DTP-ul, si apoi cu Creatia..nitzel AV…si apoi cu proprii mei clienti pe care i-am luat in brate si-am plecat la drum.
Dar in afara bagajului de cunostiinte culese pe drum…mi-am facut prieteni. Prieteni care-mi sunt si acum aproape…prieteni pe care imi doresc sa mi-I tin aproape….prietenii care nu inceteaza o data cu schimbarea de job. Prieteni cu care am trait momente de neuitat…la bine si la greu….prieteni de la care am invatat, prieteni care m-au pregatit..si m-au protejat pana in clipa in care mi-am luat zborul pe cont propriu. Prieteni cu care am iesit si dincolo de usa agentiei razand… cu care am petrecut nu stiu cate seri de vineri la ping pong…sau week-enduri la munte…mare ….
Prieteni de la care am invatat sa fiu puternica si sa nu renunt usor…niciodata
Prieteni de la care am invatat ce mama soarelui e DTP-ul si de ce ne trebuie
Cu totii am invatat, ne-am acceptat unii pe altii..ba chiar ne-am placut si am avut momente mai mult decat bune, impreuna. Am vrut sa-I mentionez chiar daca nu mai sunt in Tempo…pentru ca sunt oameni care au contat..care inca conteaza…oameni pe care eu ii numesc prieteni.
Dar timpul a trecut…si au venit noi vremuri….si noi prieteni…am intrat intr-o noua echipa unde am fost primita cu caldura
Si uite asa…noi prietenii s-au nascut…noi momente bune si provocatoare:D…noi intamplari…noi iesiri …la Londra…la film…la karaoke… noi prieteni..
prieteni pe care te bazezi dimineata ca te suna sa te trezeasca sa fii gata la timp sa te ia cu masina lor…sa mergeti impreuna la servici si care din cauza asta nu-si iau motocicleta..ar fi usor hilar sa urc cu pantofeii mei intr-un atashJ ……
…..prieteni care-ti sunt alaturi in cel mai important moment din viata ta, si nu vorbesc de nunta HELLOOOOU!..vorbesc de neobosita mea pasiune pentru Lenny …si de cele doua ploi reci de vara pana la inceperea concertului
singurul motiv pentru care radeam a fost ca ne-a intepenit fata de la ploaia rece .. pana am stat la poza a inceput si a doua…care chiar mi-a stricat bretonul…dar nu conta eram acolo si eram cu prieteni.
..prieteni care te indragesc…
si care-si impart bucuriile cu tine…………….
si timpul trece, lucurile se schimba….vin oameni noi…oameni care sunt ca noi….hehehe marim TRUPA!!!!!!!!!
ce-I care sunt invidiosi sa-si roada unghiile. heheh
Dar au fost momente..momente in care am savurat trupa…si clipele impreuna..fie ca am fost la un concert sa sustinem un coleg si am tipat ca niste femei usor disperateJ
HEY!!! Sticlele de bere erau ale rockerilor din spatele nostru! Ce credeati?
Si-am savurat si fiecare pauza de tigara dupa bradutii din fata firmei..cautand solutii la problemele intampinate pe proiecte
Si-au mai fost desigur, petrecerile de sfarsit de an pe care le-am trait si savurat la maxim..poate un pic mai mult decat trebuia, cei care au fost acolo inteleg de ce nu am pus poze:D
Si cam atat pentru moment…da…e vorba de Tempo si de oamenii de aici..oamenii care stiu sa te imbarbateze cand simti ca esti la pamant…oameni care te linistesc cand simti ca pamantul iti fuge de sub picioare…oameni care sunt prezenti …oameni pe care-I iubesc. Da..eu iubesc Tempo…
Iar pentru cei care ma vor mai intreba…de ce iubesc atat Tempo, de ce-mi iubesc job-ul? Sa citeasca asta si sa nu se/ma mai oboseasca cu intrebari .
Acum ca v-am zis tot..mai am de zis doar ca vreau sa ramanem asa cum suntem..o echipa unita…o familie mare…prieteni. Cei care nu au fost pomeniti sa nu se supere..nu am avut poze..desi am cersit prin toata agentia zilele trecute.
Auziti voi n-aveti deadline-uri ? Eu am fugit la munca! Bye!
3 răspunsuri la “2 ani impreuna”
E patetic rau articolashul tau si miroase a servilism corporatist de la o poshta. Iar daca relatia ta cu colegii de servici chiar este asa stransa ma tem ca iti petreci cam mult timp pe acolo. Ia-tzi si tu o viatza!!! no offense!
Scris de Alex în data de 29 Sep 2008 ¶
multumesc pentru grija dar….articolul nu a fost scris pentru oricine
no offense;-)
Scris de Alexandra în data de 9 Oct 2008 ¶
eu stiu cel mai bine ca tot ce ai scris e sincer,dar faptul ca ai uitat pe cei care te-au ajutat pina sa ajungi la tempo a atras comentarii rautacioase,ma refer in primul rind la mama ta care te-a sustinut mereu indiferent de deciziile tale,la prietenul tau de 7 ani care are un merit deosebit in tot ce traiesti tu astazi,iar faptul ca ai scris aici doar despre slujba ta e normal,despre asta este vorba.daca totusi ai fi amintit de relatia ta amoroasa de acum si de timpul si sprijinul deosebit care il acorzi familiei tale,ai fi pornit un alt comentariu rautacios si invidios.era sa uit o parter importanta din timpul tau il acorzi studiului,anul acesta termini facultatea.
Scris de ana în data de 18 Oct 2008 ¶