1 liră sterlină şi multă glorie
Scris de luni, 22 septembrie 2008, ora 11:34Acesta este premiul cu care sunt răsplătiţi de stat sportivii britanici medaliaţi cu aur la Beijng.
Despre implicarea statului în susţinerea sportului de performanţă şi diferenţele dintre Marea Britanie şi România aflaţi din interviul acordat de Steve Williams celor de la Evenimentul Zilei:
3 răspunsuri la “1 liră sterlină şi multă glorie”
Mi se pare un exemplu tipic pentru inepţia, incompetenţa şi goana după senzaţional din presa românească: se evidenţiază o frază arbitrară în şapou sau în titlu, singurul criteriu fiind cît de bine “sună”, după care nu se mai pomeneşte nimic de ea în articol!
Nu mă refer la titlul tău, Ana, pentru că tu nu eşti jurnalistă, dar ai căzut cam uşor în aceeaşi capcană, totuşi…
Cum adică un campion olimpic primeşte 1 liră din partea statului? Dacă statul subvenţionează cluburile, atunci un sportiv de valoare primeşte în mod sigur mai mult de 1 liră… chiar dacă nu sub formă de premiere pentru cîştigarea unei medalii.
Şi ce relevanţă are faptul că Steve îşi ţine medaliile în torpedou? Le scade astfel valoarea?! Este el din cauza asta mai puţin campion olimpic, decît dacă le-ar ţine înrămate pe perete, lîngă carpeta cu ”Răpirea din Serai”?
Sper să nu fiu înţeles greşit, îl admir sincer pe Steve, atît pentru pentru performaţele lui sportive, dar mai ales pentru impresia pe care mi-a lăsat-o în cele 2 ocazii în care am avut onoarea să-i strîng mîna şi să-l ascult vorbind. M-a surprins extrem de plăcut uşurinţa şi fluenţa cu care se exprimă şi talentul lui pentru oratorie. Sînt convins că va face o carieră la fel de bună ca ”motivational speaker”. Şi nu, chiar dacă poartă şosete roz, nu cred că el ar putea avea vreodată o carpetă cu ”Răpirea din Serai”
Ştiind cît din timpul unei zile afectează el antrenamentului, este cu atît mai de admirat. Să ne amintim cazul unor fotbalişti de-ai noştri, care după cîteva luni peste hotare se întrebau ”oare cum se zice asta aici la voi, la România?”!
Revenind la articol, ”jurnalistul” Cristian Delcea a reuşit să rateze orice temă cu adevărat importantă, dar a mai umplut o pagină de ziar, a mai bifat o zi de muncă, şi-a meritat salariul. Jenant.
Scris de Tudor în data de 22 Sep 2008 ¶
Tudor, mie goana după senzaţional deja nu mi se mai pare atât de jenantă. Daca te gândeşti la mulţimea de mesaje la care suntem expuşi zilnic, e de aşteptat să vedem titluri care mai de care mai îndrazneţe şi combinaţii neaşteptate (oarecum, este ceea ce se întâmplă şi în publicitate). Cu siguranţă însă că publicul le va amenda pe cele lipsite de consistenţă.
În schimb, mi se par strigătoare la cer superficialitatea şi lipsa oricărei documentări în prealabil din partea jurnaliştilor. Am văzut articole în publicaţii respectabile scrise imediat după JO sau chiar zilele astea, după Campionatele Europene, în care nici măcar numele fetelor sau componenţa echipelor nu erau corecte… în condiţiile în care au existat mereu surse uşor accesibile, cu care ar fi putut verifica aceste informaţii. Adică cum vine asta: ne mândrim cu ele dar nici măcar numele nu le cunoaştem…?
Scris de Ana în data de 22 Sep 2008 ¶
Cîtă vreme Libertatea e cel mai vîndut ziar din România, cred că este evident că publicul nu ”amendează” nimic.
Scris de Tudor în data de 23 Sep 2008 ¶