Blogurile Tempo

Tomorrow belongs to us

Aceasta este convigerea mea la intoarcerea din Londra.

Poate suna usor pretentios sau poate corporatist mai ales din partea unui HR, insa sunt sigura ca toti cei prezenti au simtit acelasi lucru.

Si asta pentru ca in orasul sportului (Henley), totul te indeamna la performata, autodepasire, excelenta. Asa cum spunea Jarmado: “acolo nu trebuie sa stralucesti ca sa te faci vazut sau sa strigi ca sa te faci auzit.”

Am vazut tineri de la Universitatea Oxford, la antrenament dimineata, cand temperatura era de cateva grade, tragand la vasle in tricouri fara maneci, ignorand tot ce i-ar fi putut opri cu determinare si optimism. Mi-au transmis acel sentiment de spirit de echipa si entuziasm pe care acum l-am inteles si perceput dintr-o alta perspectiva, una mult mai simpla si sincera.

Elisabeta Lipa cat si Steve Williams, cei doi invitati ai nostrii ne-au spus in cuvinte simple care a fost intr-un fel reteta succesului lor: si-au propus un scop, s-au luptat sa-l atinga trecand peste durerea antrenamentelor, crezand tot timpul in faptul ca vor reusi si la fel de important, facand asta cu placere. Este un drum lung si nu intotdeauna usor insa la capatul lui, daca ai reusit, te poti uita inapoi mandru ca ai lasat ceva in urma ta.

Despre musicalul Lion King, la care am fost la sfarsitul acestei zile, nu pot spune decat ca a fost cel mai frumos spectacol pe care l-am vazut. Culoare, decor, muzica, creativitate si emotie imbinate perfect!

Toate aceste lucruri mi-au readus nelinistea, obsesia si entuziasmul de a merge si mai departe.

Se spune ca nimeni nu poate schimba trecutul, insa viitorul ne apartine. Va doresc si voua acelasi lucru.

Elena